Down…sinking. Or shifting.

Mai stii reclama aceea in care se repeta obsesiv expresia “birou-pat, birou-pat”, de nu stiu cate ori in cele 20 de secunde publicitare? Era ceva la niste vitamine parca…

Trebuie sa o stii, desi a fost cred acum cativa an pe TV, unora dintre noi chiar ne-a ramas intiparita. Pe retina si in creier.

Stii de cate ori m-am trezit in fata laptopului si constatam ca era deja 1 a.m, sau cu putin “noroc” chiar 2 a.m? Apoi inchideam cu ciuda capacul si ma bagam in pat unde adormeam  subit si ma trezeam dimineata la 7 in aceeasi pozitie?  (daca m-as stradui putin, in astfel de seri as putea sa ma culc proaspat machiata si coafata, ma trezesc indentic, sar direct in pantofi si plec la birou). haha.

Stii de cate ori merg pe strada in weekend, sau la cumparaturi, sau in parc, sau alerg in jurul lacului , sau conduc, sau ascult muzica si nu vad si nu aud nimic in jur -desi uneori chiar am oameni cu care desfasor actiunile cu pricina-iar creierul meu nu face decat sa continue mintal proiectul la care lucrez, raportul nefinalizat sau gandeste o modalitate de promovare a unui X anunt de recrutare, sa spunem!?

As vrea sa pot sa raspund la cele de mai sus cu “niciodata”.

Citeam zilele trecute un articol despre downshifting. Definitia este aceasta : change a financially rewarding but stressful career or lifestyle for a less pressured and less highly paid but more fulfilling one.

Si sincer….treaba asta pe mine m-a blocat multa vreme. Am tot stat si m-am gandit: in ultima instanta, pentru ce alergam ca nebunii, in incercarea de a face tot mai multi si mai multi bani, cand totusi pentru a fi fericit ai nevoie de lucruri ce NU pot fi cumparate?

Stiiiu, vei cita din melodia Andrei, care spune ca “banii n-aduc fericirea dar te-ajuta sa-ntretii iubirea”. Totally agree. But stil…

Cred ca, cumva, trendul e urmatorul: termini o facultate , vrei sa ajungi in punctul X profesional. Unora le ia mai mult, altora mai putin. Depinde de domeniu si de noroc. Apoi stai o perioada de “n” ani pe functia respectiva, in punctul la care ai visat ataaat de mult sa ajungi. Iar apoi incepi sa o iei in alta directie, precum curba lui Gauss. Ajungi sa iti permiti parfumul, geanta, masina,abonamentul la sala si marca de cosmetice pe care o doreai, pleci in excursii de 1,2, 9 ori pe an, mergi in supermarket si pui in cos ce iti pofteste inima si stomacul, poate faci si un copil, doi sau trei si gata. Punct. Si ajungi  sa te intrebi “ok, what’s next?” Si fie apoi iti doresti alt job, desigur pe o functie de acelasi nivel sau poate mai sus, doar de dragul schimbarii,  pentru ca aoclo unde esti iti e bine, e misto si te-ai integrat, ai un statut si te simti ca acasa. Poate PREA ca acasa, right? Si vrei din nou, un alt obiectiv de atins.

SAU, vazandu-te in punctul in care ai o viata ok, din care nu iti lipseste nimic as putea spune (ma rog, sa nu exageram!) constati ca e timpul sa te gandesti la TINE. Mda, TU, persoana aia cu care te intalnesti in fiecare zi in oglinda, dimineata, cand te speli pe dinti. Cea pe care de multe ori o saluti in fuga si nu apuci sa ii arunci nici macar un compliment sau incurajare inainte de a iesi pe usa. Si totusi, e aceeasi persoana care te-a adus in punctul asta profesional. Nice, huh?

Dar revenind la downshifting. Si la trend. Si la curba lui Gauss. Cred ca mai nou, oamenii care au ajuns la un anumit nivel profesional, intelectual, financiar, dupa ce si-au cumparat toate acadelele la care visau, acum, tind sa pretuiasca mai mult un un venit mai mic, un job mai simplist (paradoxal, dupa ce au acumulat un super backgroud profesional) si mai mult timp liber. Si sa aleaga in mod VOLUNTAR o oarecare regresie profesionala. Nu-i asa ca pare ciudat?

Si atunci, gandind la rece…si oarecum retoric…la ce nemai trebuie joburi super bine platite, pentru care muncim 12h/zi, la ce ne mai trebuie business-uri pentru care alergam si tragem zi-lumina, daca dupa un timp preferam sa ne linistim, pe bani mai putini? Nu putem alege din start, o cale de mijloc?

Personal, cred ca oamenii cu adevarat fericiti, sunt cei care nu alearga nici dupa averi nemasurabile, nici dupa aparitii in Forbes (no offence, felicitari celor care sunt deja), ci aceia care stiu sa isi dozeze asteptarile, stiu ce nevoi au ca sa poata sa fie fericiti, iar dupa ce ating acel punct, sa inceapa sa se BUCURE de el. Si nimic mai mult.

O fi atat de greu?

Oricum, daca sunteti curiosi sa cititi un articol  mai concret despre downshifting , here you are.

Enjoy life! Stop sinking to deep!