WFH- week 1 gratie Mr. Corona V.

E sambata, ploua. Stau cu usa larg deschisa la terasa si am doar o veioza . Ma uit in jur si imi dau seama cat de multe s-au schimbat in ultimele zile.

Acum o saptamana pe vremea asta, alergam intre interviuri , sedinte, telefoane, iar seara nu stiam cum sa ajung mai devreme la gradinita sa il iau pe D. Iar acum, sunt deja in day 5 de WFH (work from home), mi-am amenajat un nou spatiu de lucru de acasa  si m-am adaptat subit la noul trend gratie domnului Corona virus, care s-a decis sa ne strice planurile, vibe-ul si cheful de orice.

Primele doua zile de WFH au trecut val -vartej, nici nu am stiut ce m-a lovit. A durat ceva organizarea (cine sta cu copilul, du-l la Brasov, adu-l de la Brasov, fixeaza-l in Bucuresti si lasa-l acolo). Apoi a aparut panica. Apoi intrebari. Apoi resemnare. Acum liniste.

Copilul e la tatal lui, mama la ei. Si iata-ma pe mine, citind despre Employer Branding, gandind niste campanii pe care sper sa le pot pune in act in viitorul apropiat, facand research pe Linkedin pentru niste profile pe care sper sa le angajez candva curand. Pentru prima data in viata, mi-am dorit sa fiu singura intr-o zi de sambata. Complet singura. Pentru prima data. Mereu am cautat sa fac cate ceva , cu cate cineva, sau pe undeva.  Ma sperie cand trag cu ochiul pe terasa si vad strada din stanga pustie. E ca linistea aia de dinaintea furtunii…

Aproape ca poti sesiza, daca mi-ai citit articolele de pana acum, ca nici tone of voice-ul meu parca nu mai e al meu. O doza de sarcasm, o doza de umor, o doza de realitate. Nope. Nada. Niente. Ma simt oarecum usor amortita si culmea, e ca as avea toate motivele din lume sa nu fiu asa.

Daaaaar, acum ca tot am ajuns in punctul asta, am realizat niste beneficii majore pe care mi le-a adus , pana acum, WFH-ul si carantina asta obligatorie pe care ti-o impune stimabilul Corona (carantina auto-impusa, asta daca nu vrei sa il iei sau sa il dai mai departe)… Ti le scriu si tie aici, poate ca le-ai obtinut si tu deja, dar nu le vezi. Si poate te numeri printre cei care simt ca se urca pe pereti stand in casa, singuri , sau chiar si cu familiile.

Asa ca look deeper around. Poate descoperi ca esti mai lucky decat crezi.

Asadar…

Draga Corona V.,  merci ca:

•     am petrecut ceva mai mult timp cu copilul meu, chiar daca fix in momentul asta nu e langa mine, dar e intr-un loc la fel de safe, la tatal lui
• mi-am dat seama ca uneori distanta poate uni oameni, si cea mai mare dovada a fost la nivel de echipa, unde m-am implicat intr-o actiune  job related, care mi-a aratat pe viu ce in seamna colaborare in adevaratul sens al cuvantului.  Am fost placut impresionata sa simt ca totul se dilata in jur, si eram doar eu, laptopul, si colegii mei de dincolo de ecrane. Aproape ca le puteaum auzi vocile, simti bazaitul in jur, si cu toate astea, in jur era liniste deplina, doar tastatura si clinchetul de Skype era tot ce popula Universul meu la acel moment.
• am facut curatenie si am aruncat lucruri pe care nu le mai foloseam de-o vesnicie
• am realizat ca eu chiar STIU sa gatesc, si parca nu doare   (sunt genul de persoana care prefera oricand sa comande, in schimbul a 30 de min salvate fie de joaca cu D in schimbul pregatitului de mancare, fie de facut niste lucruri pentru birou, pana vine food delivery, cand D nu e la mine).
• fac mai mult sport. Fie indoor, fie outdoor,  dimineata devreme, cand oricum nu era nici picior de om pe strada. Acum nici atat…
• am citit mai mult decat am facut-o in ultimele 6 luni
• am sters din agenda oameni care nu aveau ce sa mai caute acolo
• am dat mesaje celor de care imi pasa, dar in mod normal nu aveam niciodata timp sa ii intreb daca sunt bine sau nu
• am realizat foarte clar ce frici am , ce schimbari s-au petrecut CU si IN mine in ultimele 6-8 luni si am tras niste concluzii valoroase
• am invatat (deja, da , dupa doar atatea zile de izloare cumva), am invatat sa spun NU. Sa imi spun punctele de vedere mult mai concis, in situatii in care eram tentata sa fac doar ca altii, sa fie bine, desi nu era in acord cu mine.
• mi-am dat voie sa beau un pahar de vin, sau doua, intr-o seara, chiar daca a doua zi era zi lucratoare. am profitat ca am economisit ora de mers pe drum pana la birou, deci am dormit mai mult, deci vinul a fost o optiune fericita sa nu apas butonul telecomenzii. (nu ma uit la TV in general, dar acum, cu situatia de fata, mi-e si frica sa-l deschid si daca as vrea).
• am facut placinta cu mere
• mi-am facut curat in laptop, astfel incat desktop-ul meu nu mai arata precum pomul de craciun
• am decorat camera lui D cu cateva poze pe care ma straduiam de peste 3 luni sa le bag in rame, am descoperit poze vechi, mi-am reamintit ce norocoasa sunt
• am descoperit o comunitate de HR people extrem de uniti, care Dumnezeule, au fost maximi si ne-am informat reciproc permanent, cu tot felul de chestii, in timp real. ( proud to be HR, really).
• am inteles mai bine din culisele jobului colegilor mei din departamentul de trading /comercial. mi-am bagat putin nasul intr-o chestie cu o parte dintre ei si asta m-a facut sa vad cu ochii mei how the magic happens. it was wow, pentru mine.
• am citit foarte mult chestii in online asociate jobului meu. si mi-au venit o multime de idei. abia astept sa reintram la normal, sa ma pot apuca de ele.
• am realizat ca WFH nu e ceva de neconceput pentru echipa din care fac parte. si ca intr-un fel, un job care iti da libertatea sa lucrezi din cafenea (in vremuri fara Mr. Corona V. mother f***er), sau de la mama de acasa, sau de la tine din living, sau din curte daca iti ajunge wi-fi-ul , sau din mansarda casei tale , iti poate aduce mai mult timp focusat pe task-uri, poti sa simti o abundenta de creativitate caci factorii distrubatori sunt la o notificare activata sau dezactivata distanta, plus ca….mai e ceva. Atunci cand esti un om responsabil cu constiinta si etica, simti nevoia ca atunci cand parca nu vede toata lumea ce faci, si nu e atat de evident ca esti la birou, tinzi sa supracompensezi, prin taskuri mai multe, volum mai mare, sa te asiguri ca da, ei stiu, vad, simt ca esti pe baricade. Nu stiu, poate gresesc. Dar eu una, sunt uneori atat de stupid de cinstita, incat cred ca mi-ar bubui o vena la tampla de vinovatie, sa ma culc spre exemplu intr-o zi de marti, cand sunt WFH si stiu ca trebuie sa fiu prezenta, la curent, sa fac chestii, sa FIU.
• anyways, zilele astea m-au adus mai aproape de prietena mea, pe care o iubesc mult si careia ii multumesc ca exista in viata mea. Cum spui tu, C., sa vina urmatorul episod din sezonul X din serialul Ioana. (recunoaste, ce ti-am spus azi la telefon de dimineata nu te astepati, nu? prea trecuse multa vreme de la ultima picanterie :P)
• ma bucur ca e mama in Bucuresti. Chiar daca draga de ea penduleaza intre casa mea si casa lui, alaturi de D, ma bucur sa o stiu langa noi. a trebuit sa dea Corona V peste noi sa petrecem atat de mult timp impreuna, zile consecutive
• am realizat ca nimic nu e intamplator in viata. si sunt mega fericita ca la momentul oportun, astrele s-au aliniat in asa fel incat am ajuns intr-o companie unde ma simt apreciata. cred ca nu s-ar fi putut aranja lucrurile mai bine decat atat , la acel moment. aproape ca acum, i-as strange in brate pe toti, daca as putea. probabil am devenit mai amotionala zilele astea?!
• am realizat ca daca vreau, pot sa cheltui mai putin, sa fiu mai chibzuita cu banii, sa cumpar mai echilibrat, sa pot sa ma multumesc si cu putin. nu sunt vreo fitzoasa, dar recunosc ca stau prost la capitolul gestionarea banilor. nu stiu, stau prost cu matematica, calculele, mereu tot ce implica cifre imi da batai de cap. cu ocazia asta insa, mi-a venit ideea sa fac un experiment. am citit acum ceva vreme despre o tipa din USA care timp de un an de zile, a decis sa cheltuiasca doar suma x/luna. ma gandeam cum ar fi sa imi testez si eu limitele, si sa ma reeduc putin la capitolul finante? nu are cum sa imi prinda deloc rau asa ceva.
• am realizat cat de usor calibrabili suntem, si ce capacitate fantastica de adaptare avem. ne plangem, comentam, insa in caz de nevoie, vad ca ne adaptam pana la urma, si in cele mai ciudate conditii, despre care poate daca ai fi aflat acum ceva vreme, te-ar fi umflat rasul si ai fi spus ca nu, tie nu ti se poate intampla
• mi-am ucis unul dintre cei mai vechi si puternici “Scheleti din dulap”, anume teama de singuratate. nu duc lipsa de nimic, really, sunt iubita, am prieteni, am o agenda telefonica plina cu oameni faini. dar de momentele in care sa fiu doar eu cu mine, in liniste, sa ne privim in ochi noi doua, am fugit de cand ma stiu. Well, Mr. Corona V. & WFH times, thank you! (se aud aplauzele)

Abia astept sa inceapa din nou saptamana, sa ma asez la spatiul de lucru improvizat in living, sa imi umplu peretele cu post-it-uri cu tasks si sa fiu libera sa imi zburde mintea, degetele pe tastatura, ideile.

Cat despre tine, Virus nenorocit, ti-as arata degetul mijlociu, dar sunt o lady, ce p**a mea.

In ultima instanta cred ca ma faci sa fiu un om mai bun, o femeie ceva mai cuminte, echilibrata, moderata, chibzuita.

Well, Thanks. I owe you