Am devenit alergica la ceas. In ultima perioada, traiesc tot mai pregnant senzatia ca timpul unui candidat este mai important decat cel al HR Managerului. De parca ora mea nu are tot 60 de minute si parca nu ar fi un dublu interes sa stam la mama lui de interviuâĶ
Ma bucur nespus atunci cand vad candidati fericiti. Aproape ca simt aceeasi energie cu a lor cand ma suna sa imi multumeasca pentru noul job, sau cand imi scriu mesaje pe Facebook dupa 100 de ani de la angajare, spunandu-mi ce bine le merge, sau La multi ani de ziua mea.
Daca vrei parerea mea sincera, un om de HR este doar 40% un executant. In rest este (sau ar trebui sa fie), creier. Rotite care se invart, precum mecanismul ceasului bunicului tau, daca iti mai amintesti, pe care il invartea in fiecare dimineata inainte de cafea, inainte de orice. Sunt sigura ca nu iti doresti sa ajungi tocmai tu persoana non-grata in companie si nici sa auzi ca munca ta este o pierdere de vreme , iar seful tau nu intelege cum iti petreci defapt cele 8h la birou de luni pana vineri si pentru ce esti platit/aâĶ
